Ȋmbătrânirea este rezultatul entropiei, adică a efectului trecerii timpului la nivelul materiei organice și anorganice din organismele vii.

Ȋmbătrânirea este un proces fiziologic până la un punct, și dacă nu se asociază cu patologii degenerative de vârstă (osteoartroza, demența, osteoporoza, cataracta etc.) evoluează lent, aproape insesizabil pentru noi, care ne vedem ȋn fiecare zi în oglindă și ni se pare că nu ne-am schimbat de o bună perioadă de timp. Cineva care nu ne-a mai văzut de câțiva ani și ne vede ȋntâmplător poate spune:

-Vai ce a ȋmbătrânit dr. Stănescu.

Ȋmbătrânirea este suma ȋmbătrânirii țesuturilor și celulelor noastre. Dacă celulele noastre nu ar ȋmbătrâni, noi am rămâne tineri.

Există numeroase teorii ale ȋmbătrânirii. Printre care cele mai importante sunt cele ale acumulării de radicali liberi la nivel celular, dar și afectarea materialului genetic odată cu trecerea timpului, la nivelul ADN-ului, a degradării telomerelor sau a modificării secvențelor de nucleotide.

Pentru a ȋnțelege ce ȋnseamnă genetica umană, iată doar cateva date. Ȋn fiecare celulă cu nucleu din organismul nostru (și sunt mii de miliarde de astfel de celule) se găsesc 46 de cromozomi. Ȋn fiecare dintre ei, se găsește materialul genetic care dictează structura și funcțiile noastre ca ființe, sub forma unei structuri din două lanțuri ADN cu o lungime de peste 2 metri, care arată ca o scară răsucită, ale cărei trepte sunt constituite din structuri de tip metil. ADN-ul dintr-o celulă este constituit din peste 30.000 de gene ȋn care se găsesc secvențele de nucleotide la care făceam referire mai devreme. Aici se produc mutațiile genetice, care atunci când sunt incomplete, pot duce la celule degenerate, ȋmbătrânite, iar atunci când sunt mai importante pot duce până la transformarea prin diviziune ȋn celule canceroase.

Pe de altă parte, este o teorie a degradării telomerelor. Telomerele sunt capetele lanțurilor de ADN care, cu fiecare diviziune celulară, se scurtează și astfel ȋși pierd din materialul genetic inițial și apar celule modificate, ȋmbătrânite, cu o capacitate din ce ȋn ce mai redusă de diviziune.

Tot la nivelul ADN-ului, de data aceasta la nivelul histonelor, proteine pe care se ȋnfășoară materialul genetic pentru a ȋncăpea ȋntr-un nucleu cu diametrul de un micron (a mia parte dintr-un milimetru), acționează și factorii externi, așa numiții factori epigenetici, ce determină modificarea caracterelor noastre (și apariția unor boli), fără a modifica genele ȋn sine.

Astfel, modificările care apar de-a lungul vieții se datorează ȋn proporție de 30% geneticii și 70% factorilor externi, cum ar fi razele UV, pesticidele, gudroanele și alți compuși toxici din țigară sau din alimentația modernă.

Teoria fragilității vasculare condiționată metabolic și hemodinamic a fost propusă de dr. Adrian Stănescu ȋn cartea ,,Hai să trăim mult și bine!” și se referă la afectarea vaselor mici prin blocarea lor, odată cu trecerea timpului, și infarctizarea, moartea celulelor ce sunt irigate de aceste celule, determinând secundar scăderea funcționalității organismului și scăderea rezervei funcționale – adică a capacității de adaptare la un mediul extern. Dintre factorii vasculari enumerăm hipertensiunea arterială, hipercolesterolemia, diabetul zaharat și chiar obezitatea.

Nu trebuie uitată alimentația defectuoasă, consumul excesiv de dulciuri, care determină formarea de compuși glicați care se depun pe vasele de sânge și determină, ca și placa de aterom, obstrucția acestora.

Nu ȋn ultimul rând, stresul, care prin creșterea hormonilor de stres, a adrenalinei și cortizolului ȋmbătrânesc organismul și afectează diferite organe, cum ar fi inima și creierul, dar duc și la scăderea imunității și creșterea riscului de a face cancer.

Ȋnțelegând aceste mecanisme ale ȋmbătrânirii celulare știm și ce trebuie să facem pentru a contracara efectele ȋmbătrânirii organismului.

Ȋmbătrânirea apare ȋncă de dinainte de a ne naște, ȋn viața intrauterină.

Procesele vizibile de degradare celulară apar pe la vârsta de 30 de ani, odată cu apariția ridurilor și a primelor fire de păr alb. Procesele degenerative depășesc procesele regenerative ȋn jurul vârstei de 60 de ani. Se consideră ca limită (arbitrară) a bătrâneții vârsta de 65 de ani.

Astfel, inițierea terapiilor antiaging se recomandă ȋncă de la 30-35 ani.

Se referă la regenerarea la nivelul ȋntregului organism, prin acțiune intrinsecă la nivelul tuturor celulelor din organism. Cele mai eficiente terapii antioxidante sunt:

• oxigen-ozonoterapia sistemică
• perfuziile cu glutation și/sau vitamina C

Alături de terapiile antioxidante, pot fi utilizate:

• terapiile de reparare la nivel mitocondrial prin administrarea de coenzimă Q10
• terapia de reparație genetică prin administrare de telomerază, dar și nicotinamida adenin-dinucleotid care poate îmbunătăți multe elemente ale îmbătrânirii, inclusiv creșterea în greutate asociată vârstei, activitate fizică sporită, capacitatea îmbunătățită a organismului de a prelucra carbohidrații și grăsimile și funcția ochilor îmbunătățită
• terapia eutrofică de reparatie la nivelul metabolismului celular, dintre care binecunoscutul și mereu tânărul Gerovital.

Nu există simptome care să direcționeze către aceste terapii. Pur și simplu vorbim despre prevenția și ȋncetinirea unor procese inevitabile, pe care odată cu trecerea timpului toți le experimentăm. Așa cum spuneam, de pe la vârsta de 30-35 de ani, trebuie să ȋncepem să luăm măsuri pentru ȋncetinirea ȋmbătrânirii, pentru ȋmbunătățirea regenerării atât sistemice, de care am vorbit mai sus, dar și la nivelul anumitor organe și țesuturi. Aici vorbim, de exemplu, despre creier, despre neuroni, prin administrarea unor perfuzii cu nerve growth factor sau a plasmei ȋmbogățite cu trombocite, administrate acolo unde vrem să revitalizăm țesuturi, cum ar fi la nivelul genunchilor. Toate aceste terapii se efectuează ȋn clinica noastră cu mult succes, unele dintre ele fiind implementate de peste 10 ani. De asemenea, stimularea magnetică transcraniană (TMS), care a fost introdusă ca o premieră ȋn clinica Oxxygene pentru regenerarea și ȋmbunătățirea metabolismului neuronal, se bucură de un mare succes.

Terapiile nu au efecte secundare adverse, au doar efecte de regenerare și de ȋncetinire a proceselor de ȋmbătrânire.

Ȋmbunătățirea vitalității și a energiei, a capacității de adaptare atât la efortul fizic, cât și intelectual, rezistența crescută la bolile infecțioase, prin creșterea imunității și scăderii inflamației. Pur și simplu persoana respectivă se simte mai tânără.

La Congresul Mondial Antiaging din 2016, au fost unanim acceptate, ca metode de ȋncetinire a ȋmbătrânirii, regimul hipocaloric (așa numita restricție calorică) și exercițiul fizic efectuat constant și moderat.

Alimentația de tip mediteranean și intermittent fasting augmentează terapia hipocalorică. David Sinclair, un mare gerontolog australian, spune că atunci cand mâncăm trebuie să nu fim sătui la finalul mesei. Ȋn cartea ,,Hai să trăim mult și bine!” există un capitol ȋntreg denumit Rețete și secrete de viață lungă și sănătoasă, ȋn care detaliez cum putem avea o alimentație de tip antiaging/slowaging fără să ne ȋnfometăm și mâncând preparate delicioase și uneori, chiar dacă mai rar, alimente aparent interzise.

Deja, prin experimente pe șoareci, s-a reușit reversarea proceselor de ȋmbătrânire. Acționând la nivelul grupărilor metil din structura ADN-ului, ceasul biologic nu numai că a fost oprit, ci a fost chiar dat inapoi.