Ce lipsă de vitamine duce la oboseala cronică?
Pentru a funcționa optim, organismul uman are nevoie de vitamine.
De regulă acestea sunt obținute din alimentele de origine vegetală sau animală cu care ne hrănim.
Uneori însă apar deficite de vitamine ce se pot manifesta în diverse moduri, unul dintre ele fiind oboseala cronică.
Între cauzele oboselii cronice sunt incriminate deficitele de vitamine din grupul B ( exemplu B1, B6, B12 si altele ), vitamina C, precum si minerale ca magneziul si fierul.
Vom prezenta în cele ce urmează câteva informații utile legate de acest subiect deoarece adesea putem corecta deficitele respective și urmările lor prin vitaminoterapie administrată pe cale orală sau prin perfuzii cu vitamine.
Lista de vitamine pentru combaterea oboselii cronice
*Vitamina B1
Este o vitamină hidrosolubilă, termolabila, distrusă la temeperaturi de 100 Celsius (lucru important de știut în atunci când pregătim diverse feluri de mâncare).
Au fost obținuți și derivați semisintetici cum este benfotiamina si sulbutiamina.
Trebuie reținut că organismul uman nu poate sintetiza vitamina B1, astfel încât corpul nostru trebuie să o preia din hrană (ea se găsește în special în drojdie de bere, cereale nedecorticate ,pâine integrală , legume,nuci,carne de porc , organe animale cum ar fi ficatul și rinichiul.
Vitamina B1 se absoarbe rapid dar incomplet din intestin.
Absorbția sa este completă însă la administrare parenterala (injectabila),acesta fiind calea utilizată pentru un efect rapid.
Vitamina B1 nu se acumulează în organe, din acest motiv nu este toxică.
Din nefericire este cunoscut faptul că rezervele corpului de B1 se epuizează rapid, iar în lipsa aportului organismul se confruntă cu deficitul în această vitamină.
În organism vitamina B1 (tiamina) este implicată printre altele în metabolismul glucidic și în sinteza de acetilcolină (având astfel un rol important în procesele de învățare ).
Deficiența de B1 apare prin aport inadecvat când avem o dietă bogata in carbohidrați rafinați și este însoțită de obicei și de deficitul altor vitamine din grupul B.
Deficitul vitaminei B1 mai poate apărea în sarcină, lactație , exerciții fizice extenuante și la alcoolici .
Necesarul de B1 este diferit pe sexe și categorii de vârstă, la bărbați fiind de 1.2 mg-1.5 mg , la femei 1.00-1.1 mg .
El crește la femei însărcinate la 1.5 mg,respectiv 1.6 mg la femei care alăptează.
Terapeutic se administrează doze mai mari de B1.
Când o administăm injectabil, doza este de 1-2 fiole/zi .
După cum aminteam mai sus, există și forme modificate de vitamina B1 care prezinta avantaje din punct de vedere al absorbției și efectului.Este vorba despre benfotiamină, care are o activitate biologică mărită la aceeași doză administrată și de sulbutiama ce are acțiune clinic dovedită în astenia funcțională .
*Vitamina B6
Este larg răspândită în organismele vegetale si animale.
Se găsește în carne(vită, porc,pui, pește), ficat,drojdie de bere, cereale, gălbenuș de ou,nuci, legume verzi.
Prin prelucrarea alimentelor se produc pierderi masive de vitamia B6.
În natură se gaseste sub trei forme cu activitate biologica egala si anume piridoxina, piridoxal si piridoxamina.
Vitamina B6 se absoarbe bine și intestinal, nu doar parenteral.
Deficitele de vitamină B6 apar în diferite afecțiuni cum ar fi sindromul de malabsorbție , ciroza hepatică, la alcoolici, la cei care iau medicamente ca izoniazida sau anticoncepționalele administrate pe termen lung .
Manifestările clinice ale deficitului de vitamina B6 includ pelagra (o boală rar întâlnită) , anemii, afecțiuni neurologice,oboseala cronică, depresia etc.
Dozele de vitamina B6 recomandate zilnic sunt de 1.7-2 mg pentru bărbați, de 1.5-1.6 mg pentru femei, 2.2 mg pentru femei însărcinate și 2.1 mg pentru femei care alăptează .
La cei care prezintă deficite, vitamina B6 se poate administra oral sau injectabil pana la 500 mg
pe zi .
Forma injectabilă se preferă pentru fazele de inițiere a tratamentului, pentru a obține sigur și rapid restabilirea concentrației de B6 în organism, urmând ca efectul să fie consolidat prin administrare ulterioară pe cale orală, pe durata de timp recomandată de către medic.
* Vitamina B12
Este un alt reprezentant al grupului de vitamine B.
Sursele naturale de vitamină B12 sunt strict de origine animală, ea găsindu-se în lapte, ouă, pește și mai ales ficat.Absorbția sa din intestin este condiționată de existența factorului Castle, o glicoproteină secretată de mucoasa gastrică.În lipsa lui, vitamina B12 nu se mai absoarbe și deficitul se poate corecta doar prin administrare injectabila .
Deficitul de B12 apare la veganii totali și la persoanele cu cu absorbție deficitară a acestei vitamine.
În afară de lipsa factorului Castle, absorbția mai poate fi scăzută de afecțiuni pancreatice , afecțiuni inflamatorii intestinale, paraziți intestinali precum și de aclorhidrie (scăderea secreției gastrice datorită vârstei).
Rolul esențial al vitaminei B12 este în prevenirea anemiei megaloblastice care se manifestă prin sindrom anemic (cu paloare și oboseală cronică), a tulburărilor digestive (manifestate prin greață și vomă) și a simptomelor neurologice (lipsa de B12 generând neuropatii, pseudodmență).Deficitul de B12 poate provoca chiar și tulburări psihice (inclusiv paranoia și delir).
Dozele zilnice necesare sunt 1.8-2.4 micrograme la bărbați, 1.8-2.4 micrograme femei , 2.6 micrograme femei însărcinate si 2.8 micrograme femei care alăptează.
Vitamina B12 se administrează în general injectabil dar dacă deficitul nu e marcat se poate administra si pe cale orala impreuna cu alte vitamine si minerale.
În practica medicală se folosește ciancobalamina care este mai stabilă decât celelalte forme de B12.
*Vitamina C:
Această vitamină mai este numită și vitamina antiscorbut (scorbutul fiind o boală datorată deficitului de vitamină C, care duce la formarea de pete livide pe piele, gingii moi și sângerări ale practic tuturor mucoaselor organismului; această boală era întâlnită în trecut mai ales la marinarii ce petreceau mult timp pe mare, fără fructe și legume proaspete).
Vitamina C nu poate fi sintetizată de corpul nostru și provine din aportul exogen (adică din afara organismului).
În mod natural, cantități mari de vitamina C se găsesc în citrice, roșii, căpșuni, varză, cartofi și ficat.
Din păcate, această vitamină se distruge masiv atunci când prelucrăm termic mâncarea.
Vitamina C are roluri multiple și importante în organism, participând la sinteza colagenului ce intră în compoziția pielii și a articulațiilor, influențând producerea și transformarea anumitor neurotransmițători implicați în depresie, favorizând absorbția digestivă a fierului și crescând încorporarea acestuia în feritină (o formă de depozit a fierului din care organismul nostru se “împrumută” cu fier pentru a realiza hematopoieza adaptată nevoilor corpului și a evita astfel anemia).
Cum precizam și mai sus, carența marcată de vitamină C care se manifestă prin boala numită scorbut se întâlnește foarte rar în epoca actuală, în schimb carențele medii și ușoare de vitamină C nu sunt neobișnuite.
Forma ușoară și medie de deficit de vitamină C se pot manifesta prin: oboseală cronică, anemie feriprivă, pierdere în greutate, dureri osoase, dureri de cap, scăderea rezistenței la infecții etc.
Suplimentarea cu vitamină C o recomandăm în diverse situații: oboseală cronică (astenie prelungită), gripă și răceală, anemii feriprive (când se administrează în asociere cu suplimente de fier), în hemoragii, în sarcină, în cazul lipsei poftei de mâncare (inapetență).
Necesarul zilnic de vitamina C al unui adult variază (ca și în cazul altor vitamine) de sex și starea fiziologică: 50-60 mg pe zi la bărbați, 60 mg la femei, 70 mg la gravide, 90-95 mg la femei ce alăptează.
Vitamina C poate fi administrată oral sau injectabil.
Doza și perioada de administrare o stabilește medicul (între 100 și 1000 mg pe zi).
Cauzele oboselii cronice
Oboseala cronică poate fi generată de multiple cauze dintre care amintim:
* surmenajul și stresul cronic produse de situații familiale (divorț, nașterea unui copil, boală prelungită și invalidantă a partenerului de viață etc.) sau profesionale (loc de muncă solicitant, activitate prea intensă);
* stil de viață necorespunzător (sedentarism, exces de alcool, tutun, petreceri etc.);
*dietă dezechilibrată sau deficitară;
*consumul de droguri;
*medicație de tipul sedativelor, psihotropelor, beta-blocantelor prost tolerate, analgezicelor, chimioterapicelor, diureticelor “agresive” etc.;
* boli endocrine (insuficiența suprarenală, hipotiroidism);
* boli metabolice (diabet zaharat decompensat, dezechilibre electrolitice, insuficiență renală cronică);
* cancere;
* boli autoimune (ex. lupus, poliartrită reumatoidă etc.);
* boli digestive (ex. boala Crohn, boala celiacă etc.);
* boli infecțioase (tuberculoză, boala Lyme, hepatite cronice cu virus B sau C, HIV și altele);
* boli neurologice (ex. boala Parkinson, scleroza multiplă, post accident vascular cerebral, miastenia gravis etc.);
* anemii de diverse cauze, leucemii;
* boli cardiovasculare (ex.insuficiență cardiacă, miocardita, pericardita, post infarct miocardic etc.)
* probleme respiratorii (BPOC-ul, apneea în somn etc.)
Există și o categorie specială a paciențior ce se plâng de oboseală cronică, și anume aceia care sunt diagnosticați cu sindromul de oboseală cronică, patologie recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) din anul 1992.
Până în prezent, niciun marker biologic nu poate identifica acest sindrom, diagnosticarea sa fiind dificilă și făcându-se prin excluderea celorlalte boli responsabile de oboseala cronică ( dintre care o mare parte au fost enumerate mai sus).
Simptomele oboselii cronice
Pacienții care prezintă oboseală cronică relatează următoarele simptome:
*lipsă de energie mergând uneori până la senzație de epuizare;
*după odihnă, senzația de oboseală persistă;
*somnul e perceput a fi “neodihnitor”;
*pot apărea mari dificultăți în efectuarea activităților zilnice;
*pacienții acuză dificultăți în a se concentra și a memora;
*crește riscul de accidente datorate lipsei de atenție;
*unii pacienți pot relata că resimt o stare marcată de slăbiciune când sunt în ortostatism;
*în cazuri în care oboseala este atât de intensă încât ajunge să afecteze existența cotidiană, pot apărea sentimentele de tristețe și depresia;
*în încercarea de a contracara senzația de oboseală permanentă, unele persoane consumă băuturi energizante, au un comportament alimentar haotic sau recurg chiar la consumul de droguri deteriorându-și astfel starea de sănătate.
Analize necesare diagnosticării oboselii cronice:
Orice evaluare a unei stări de oboseală cronică trebuie să înceapă printr-o serie de analize pe care medicii le numesc “uzuale”.
Este vorba despre analize ce se realizează din sânge recoltat din venă dimineața, pe nemâncate, și care evaluează starea diverselor organe ale corpului nostru, valorile anormale orientând spre cauza oboselii cronice și oferind astfel posibilitatea de a face în etapa următoare investigații mult mai amănunțite și mai “țintite”.
În cadrul acestui bilanț sanguin uzual inițial se recomandă următoarele analize:
*hemoleucograma cu formulă sanguină: este modificată în diverse tipuri de anemii, boli ale sângelui, infecții etc.;
*transaminazele (ALT și AST): oferă informații despre starea de sănătate a ficatului;
*ureea și creatinina: ne indică dacă modul de funcționare al rinichilor noștri este corespunzător, dacă aceștia sunt sănătoși;
*glicemia: reflectă funcționarea pancreasului, creșterea sa ridicând suspiciunea de diabet zaharat;
*viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) și/sau proteina C reactivă pot oferi informații despre prezența unui sindrom inflamator ce poate da oboseală cronică și care poate fi întâlnit în diferite tipuri de patologii ( infecții, cancere, boli autoimune).
La aceste analize uzuale se pot adăuga, în funcție de examinarea clinică făcută de către medicul specialist și alte analize pe care acesta le consideră utile în diagnosticarea corectă a pacientului: dozări hormonale atunci când e suspicionată o boală endocrină (de exemplu TSH în boli ale tiroidei), dozări ale diverselor vitamine sau minerale prezente în mod fiziologic în corpul nostru și necesare bunei sale funcționări (exemplu dozarea de vitamină B12 în anemia macrocitară, bilanț al fierului în anemiile feriprive ce sunt anemii hipocrom microcitare etc), serologii diverse când bănuim infecții virale ce pot cauza oboseala, ionogramă în suspiciunea de dezechilibru electrolitic al organismului, ce poate avea diverse cauze etc.
Analizele de sânge pot fi completate de la caz la caz și de investigații imagistice ( radiografii, tomografie computerizată, investigații RMN) atunci când situația o impune sau prin analize din diverse lichide biologice (altele în afară de sânge) de tipul analizei sumarului de urină, a uroculturii, analize ale sputei, ale lichidului cefalo-rahidian etc. atunci când situația o impune.
Analizele și investigațiile în cazul oboselii cronice pornesc așadar de la un set comun, uzual de analize și pot fi ulterior completate cu multe alte analize și investigații specifice fiecarui caz în parte, în funcție de particularitățile sale, pentru a conduce la un diagnostic corect și implicit la administrarea unui tratament corespunzător.
Concluzii si sfaturi avizate medical pentru oboseala cronică
Este important să facem diferența între o stare fiziologică de oboseală și oboseala patologică care trebuie neapărat evaluată de către medici.
Așadar, când ar trebui să mergem la medic?
Iată câteva semnale de alarmă care trebuie să ne determine să ne adresăm medicului:
*dacă oboseala durează de mai multe săptămâni (mulți pacienți ajung chiar după luni de zile la consult, 6 luni fiind un interval frecvent întâlnit în practica medicală);
*dacă oboseala s-a declanșat brusc;
*dacă nu putem lega debutul senzației de oboseală de un eveniment sau o activitate care ne-a suprasolicitat;
*dacă oboseala nu este în legătură cu lipsa de somn, boli deja cunoscute sau tratamente urmate (exemplu tratament cu betablocante, benzodiazepine etc);
* dacă senzația de oboseală este asociată cu alte simptome precum lipsa poftei de mâncare, pierderea în greutate, durere, febră, slăbiciune musculară, varsături etc.
Trebuie să reținem că oboseala cronică poate ascunde diagnostice diverse, unele grave, și că evaluarea și tratamentul trebuie realizate numai de medici specializați în acest tip de problemă deoarece tratamentele administrate din proprie inițiativă și inspirate din surse neaitorizate pot masca evoluția unei boli sau chiar o pot agrava.
