1. Ce este artroza?
Artroza este o boală nevindecabilă, cu evoluție cronică, caracterizată în timp prin distrugerea cartilajului articular, alături de alte manifestări de tipul hipertrofiei osoase (formarea de osteofite, denumite popular „ciocuri”), deformare articulară, limitarea mobilitații și durere (inițial cu caracter mecanic, calmată de repaus, ulterior permanentă).
După mai mulți ani de evoluție, unele artroze pot determina invaliditate.
2. Cauzele apariției artrozei:
Cele mai comune cauze ale apariției artrozei sunt:
– factorii genetici (predispoziție familială sau, foarte rar, mutații puctiforme în codificarea ADNc pentru colagenul articular)
– vârsta (cel mai important factor, între 45-64 de ani aproximativ o treime din populație prezintă semne radiologice de artroză, iar peste 65 de ani procentul crește la două treimi)
– traumatismele articulare
– suprasolicitarea repetată a articulațiilor
– obezitatea (obezii dezvoltă în special gonartroză)
– defecte articulare cu care ne naștem sau pe care le dobândim ulterior (exemplu deformări în valgus sau în varum ale membrelor inferioare, un membru inferior mai scurt ca celălalt, displazia congenitală de șold, sindroame de hipermobilitate articulară et.)
– boli articulare de tip inflamator (exemplu poliartrita reumatoidă)
– boli metabolice sau endocrine (exemplu acromegalia, hiperparatiroidismul, hipotiroidismul etc.)
– suprautilizarea legată de activitatea profesională a unor anumite articulații (exemplu minerii, tâmplării, culegătorii etc.).
Apariția artrozei este influențată și de sex (femeile fac mai des gonartroză decât bărbații, iar artroza șoldului e mai frecventă la bărbați).
Vrei sa scapi de durererile chinuitoare si sa iti recapeti stilul de viata?Contactează-ne
3. Tipuri de tratament în artroză:
3.1. PRP – un nou tratament în artroză:
Acest tratament inovator are avantajul că este minim invaziv și se face în sistem ambulator, fără internare.
Procedura durează aproximativ 30 de minute, iar pacienții la care beneficiul este maxim sunt cei până în 45 de ani, cu afectarea unei singure articulații în special generată de suprasolicitarea acesteia.
Se recomanda in faze incipiente sau moderate ale artrozei, localizate de regulă la articulații mari ( genunchi, șold , gleznă , umăr).
Din păcate, nu și-au dovedit eficacitatea în boala artrozică avansată.
Infiltrațiile cu plasma îmbogățită cu trombocite (PRP – Platelet-Rich Plasma), sau preparat autolog cu plasmă condiționată au avantajul că sunt bine tolerate de organism, fiind vorba despre un tratament catalogat ca fiind „biologic”, produsul injectat fiind obținut chiar de la pacient.
El folosește efectul regenerativ produs de injectarea de trombocite la nivel articular.
La nivelul articulatiei unde se injectează PRP se produce un raspuns inflamator punctual, nedistructiv, cu inducerea regenerării cartilajului .
Se pot face mai multe ședințe,folosind concentrații diferite trombocitare, în funcție de particularitățile fiecărui caz.
3.2. Tratamentul naturist în artroză:
Tratamentul naturist are un rol limitat în tratarea artrozei,
produsele naturiste trebuind a fi privite drept adjuvante , ca o completare a terapiei medicale clasice.
În medicația din această categorie regăsim diverși compuși naturali, dintre care amintim: glucozamina sulfat, sulfatul de condroitină, extractul de Boswellia, cartilajul de rechin, extractul de gheara diavolului etc .
3.3. Tratamentul medicamentos în artroză:
Schemele terapeutice medicamentoase în boala artrozică trebuie adaptate fiecărui caz în parte.
Unul dintre obiectivele principale ale tratamentului medicamentos este calmarea durerii.
În acest scop, putem utiliza un arsenal terapeutic variat:
- Paracetamolul – este un tratament de prima linie , poate mai puțin eficace decât AINS selective si neselective, dar mult mai sigur in utilizare decât acestea.
Paracetamolul este bine tolerat, însă trebuie atenție sporită la toxicitatea hepatică.
Se evită administrarea sa la pacienți cu boală hepatică, cât și la consumatorii cronici de alcool.
2.Antiinflamatoarele nesteroidiene – prescurtat AINS, pot fi selective sau neselective. Se recomandă în cazul ineficienței paracetamolului .
Dintre AINS neselective enumerăm acidul acetilsalicilic (denumit popular aspirină), diclofenacul, ketoprofenul .Ele controlează mai bine durerea decât paracetamolul, dar prezintă efecte secundare la nivelul stomacului (greață, durere, chiar și hemoragii în unele cazuri).Pot provoca și dureri abdominale sau flatulență.
Nu se dau la pacienții cu ulcer gastric sau /și duodenal, vârsta peste 60 ani și utilizare concomitentă de glucocorticoizi ori anticoagulante .
În administrarea lor se folosește cea mai mică doză eficientă și se asociază cu protectori gastrici în tratamentele de durată. AINS selective și anume inhibitorii specifici COX 2 (exemplu celecoxib) prezintă un risc mai mic de efecte secundare pe tractul gastro-intestinal, dar acest avantaj este anulat de folosirea pe perioade mai lungi de 6 luni.
În rest, ele prezintă aceleași efecte secundare ca și AINS nespecifice:afectare hepatică, alergii, erupții cutanate, risc crescut de evenimente cardiovasculare ( HTA , AVC , infact miocardic ).
Pentru pacienții cu vârste mai mari de 75 ani la care paracetamolul este ineficent, se pot folosi AINS sub formă de administrare locală (exemplu diclofenac in creme, unguente și geluri cu concentrații de 1-5 %).
- Tramadolul – se poate folosi singur sau asociat cu paracetamol .
Se recomandă mai ales la pacienții care nu tolerează AINS .
Deși nu provoacă sângerări gastrice, insuficiență renală și evenimente cardivasculare, poate provoca greață, vărsături, constipație și are un potențial mic de dependență.
În tratamentul artrozei se pot efectua injectarea de acid hialuronic sau de corticosteroizi.
Acidul hialuronic, deși foarte bine tolerat, are efecte limitate ca timp în cazul artrozei genunchiului și a șoldului.
El este utilizat cu predilecție în gonartroză, fiind mai eficient în acest tip de localizare a artrozei decât în cazul coxartrozei.
Injectarea de corticosteroizi este în prezent tot mai puțin utilizată din cauza efectului pe termen scurt (deși spectaculos în ameliorarea simptomatologiei) și a faptului că poate grăbi deteriorarea cartilajului.
Se mai pot utiliza și creme cu capsaicină (ce produc o ameliorare modestă a durerii) ca și unguente cu efect revulsiv de tipul salicilat de metil.
3.4. Tratamentul chirurgical:
Tratamentul chirurgical poate fi împărţit în două mari categorii şi anume: intervenţii care au ca scop prezervarea şi păstrarea articulaţiei şi intervenţii denumite radicale, care au ca finalitate schimbarea articulaţiei, adică introducerea unei proteze în interiorul articulaţiei.
Intervenţiile ce păstrează articulația sunt tehinicile minim invazive artroscopice. Artroscopia se poate face la nivelul genunchiului, la nivelul umărului sau la nivelul şoldului şi reprezintă introducerea unei
camera video miniaturale atașate artroscopului ce afișează imaginile din articulație, mărite pe monitor, permițând astfel medicului să examineze si să trateze afecțiunile intraarticulare.
În cazul artrozei avansate, în care cartilajul a fost distrus și simptomatologia este foarte supărătoare, cea mai bună variantă este înlocuirea articulației afectate cu o proteză articulară.
Dacă intervenţia este făcută corect, dacă implantul este de foarte bună calitate şi dacă sunt urmate cu stricteţe regulile de recuperare, rezultatul este spectaculos şi pacientul poate duce ulterior o viață normală.
Operațiile de protezare a articulațiilor șoldului și genunchiului au evoluat foarte mult în ultimii ani și se fac de rutină în multe spitale din țară.
3.5. Proceduri kinetoterapeutice
Este bine să fie începute și sunt eficiente înainte de instalarea disabilității.
Kinetoterapia în artroză presupune exerciții de mobilitate, izotonice, izokinetice, posturale, ce mențin mobilitatea articulară și cresc capacitatea tendoanelor și mușchilor de a diminua stresul articular în timpul mișcării în articulația respectivă.
Prin kinetoterapie se poate ameliora și încetini evoluția artrozelor șoldului și genunchiului,dar trebuie să existe constanță și seriozitate în efectuarea acestor exerciții.
Foarte utile în tratamentul durerii prezente în artroză sunt procedurile laser, ultrasunetele, electroterapia, terapia TECAR (Transfer Energetic Capacitiv si Rezistiv, unul dintre cele mai moderne tratamente folosite cu succes la ora actuala in fiziokinetoterapie).
Vrei sa scapi de durererile chinuitoare si sa iti recapeti stilul de viata?Contactează-ne
4. Tipuri de artroze
Artroze in funcție de localizare: șold, genunchi, mâna, gleznă, umăr, coloana lombara
4.1. Artroza genunchiului
Artroza genunchiului mai este cunoscută și sub denumirea de gonartroză.
Este de mai multe subtipuri, în funcție de compartimentul articular interesat: femuro-tibial lateral, femuro-tibial medial și/sau patelo-femural, simptomatologia fiind în funcție de afectare.
Modificările radiologice și simptomatologia de gonartroză sunt mai frecvente la femei.
În fazele incipiente se tratează mai ales prin kinetoterapie și infiltrații PRP, iar când boala este avansată și articulația genunchiului distrusă, protezarea este soluția salvatoare.
4.2. Artroza umărului
În artroza umărului durerea poate aparea in spatele sau varful umarului.
Ea are iradiere spre gat sau braț.
Ca și în cazul altor localizări ale artrozei, durerea e exacerbată de mișcări,în special de solicitarea susținută a acestei articulații.
Pacientul poate percepe cracmente (în termeni populari mici pocnituri) la mobilizare.
În stadiile avansate de boală apar deformarea articulatiei și scăderea mobilitații umarului, aceasta din urmă ducând la atrofii musculare.
Mulți pacienți se plâng de faptul că își simt „umărul blocat”.
4.3. Artroza șoldului
Numită și coxartroză, artroza șoldului este provocată în marea majoritate a cazurilor de defecte congenitale sau dobândite ale articulației respective.
O cincime din pacienți dezvoltă coxartroză la ambele șolduri necesitând cu timpul protezare bilaterală.
Durerea din coxartroză este iradiată inghinal, la nivelul feselor sau al coapselor și e provocată de solicitarea motorie a șoldului afectat.
În coxartroza avansată poate apărea durere nocturnă, foarte supărătoare, care perturbă somnul sau chiar fracturi de col femural la traumatisme care în mod normal nu ar avea astfel de repercursiuni.
4.4. Artroza degetelor mâinii
Cea mai frecventă formă de artroză este cea a articulațiilor distale ale degetelor mâinii, cunoscută sub denumirea de nodulii Herbeden sau hipertrofia ( mărirea) osoasă a articulațiilor interfalangiene distale.
Frecvent, acest tip de artroză se dezvoltă progresiv, cu simptome puține (durere, roșeață, tumefacție) declanșate de traumatisme mici.
Atunci când artroza e prezentă la nivelul articulațiilor proximale ale mâinii, ea se manifestă tot sub forma unor noduli, nodulii Bouchard.
O altă formă (nenodală) de artroză a degetelor mâinii, de data aceasta foarte distructivă, este artroza erozivă.
Ea conduce frecvent deformări ale degetelor, anchiloza lor și dificultăți mari în a le folosi.
Alte tipuri de artroze la nivelul mâinii:
La nivelul mâinii mai putem întâlni și artroza bazei policelui (adică a degetului mare).
Ea duce la pierderea forței acestui deget și a mobilitații sale.
Uneori, în evoluție, poate apărea o deformare denumită „în gât de lebădă ” a policelui.
4.5. Artroza gleznei:
Apariția acestui tip de artroză este favorizată obezitate, purtarea încălțămintei incomode, traumatisme (entorse,luxații, fracturi), vindecări vicioase ale facturilor ce modifică chiar și foarte puțin structura oaselor piciorului,balet, sporturi ce cresc presiunea asupra gleznei gleznei, infecții la acest nivel sau boli inflamatorii articulare.
Ereditatea are și ea un rol important în apariția artrozei la acest nivel, cum dealtfel are și în artrozele celorlalte articulații.
Suprasolicitarea excesivă sau anormală a acestei articulații duce în timp la durere,pierderea mobilitații articulare,deformare și dificultăți la mers.
Datorita apariției durerii, persoanele afectate de artroza gleznei vor incepe sa isi protejeze instinctiv articulația, evitând sprijinul pe ea și șchiopătând, ceea ce va duce la afectarea altor articulații sănătoase și dezechilibru muscular (datorate neutilizării normale a anumitor grupe de mușchi), ceea ce va determina chiar o instabilitate a gleznei.
4.6. Artroza lombara si a articulațiilor interapofizare:
Artroza lombară este caracterizată prin durere și redoare localizată.
Diagnosticul de artroză vertebrală trebuie rezervat cazurilor în care se evidențiază modificări ale articulațiilor interapofizare (articulații diartrodiale autentice) și nu oricărui tip de suferință degenerativă a coloanei (suferința degenerativă a coloanei mai putând interesa, pe lângă articulațiile interapofizare, și discurile intervertebrale determinând spondiloza sau chiar ligamentele paraspinoase).
O complicație a artrozei coloanei este subluxația unei articulații interapofizare ce determină dureri radiculare sau deficit motor.
Durere radiculară și deficit motor pot determina și osteofitele (excrescențe osoase denumite popular „ciocuri” ce pot ajunge să obstrueze găurile de conjugare.
După mecanismul care stă la baza producerii ei, artroza ar putea să se împartă în două mari categorii:
- Artroza degenerativă, „clasică”, cea mai des întâlnită, produsă prin mecanisme degenerative;
- Artroza reumatoidă, mai rar întâlnită, ce are la bază mecanisme de tip inflamator.
Tipuri de atroze in funcție de mecanismul de producere: degenerative si reumatoide
În cele ce urmează vom prezenta câteva noțiuni generale despre fiecare categorie:
4.7. Artroza degenerativă
Artroza degenerativă este legată de avansarea în vârstă și favorizată de „moștenirea” noastră genetică.
Instalarea ei poate fi grăbită de traumatisme și obezitate.
Afectează mai ales articulațiile suprasolicitate de activitățile noastre cotidiene ( articulațiile șoldului, ale genunchiului, ale mâinilor) dar poate afecta orice articulație.
Deși inițial nu este invalidantă, este o patologie care cu timpul poate deveni astfel.
Apariția sa poate fi încetinită prin aplicarea unor măsuri de prevenție caracterizate de adoptarea unui stil de viață sănătos.
4.8. Artroza reumatoidă
Artroza reumatoidă este diferită de alte tipuri de artroză deoarece apariția ei nu e legată de înaintarea în vârstă, de obezitate sau traumatisme ca majoritatea celorlalte artroze,ci apare în urma unui proces inflamator persistent, de cauză autoimună,ce poate apărea oricând (mai adesea între 20 și 50 de ani).
În timp, acest proces inflamator ce acționează în pusee dar repetat la nivel articular, provoacă daune la acest nivel , substanțele eliberate de celulele implicate în procesul inflamator distrugând structuri articulare și în timp ducând la artroză (durere, deformare articulară,limitarea mobilitații etc.).
Vrei sa scapi de durererile chinuitoare si sa iti recapeti stilul de viata?Contactează-ne
5. Artroza și principalele simptome:
Principalul simptom care apare în artroză este durerea.
Pacienții o descriu ca pe o senzație de profund discomfort localizată în articulația afectată.
Tipic, ea are caracter mecanic, fiind agravată de efort și clamată de repaus, în fazele inițiale. Pe măsură ce boala avansează, durerea își pierde aceste caracteristici devenind permanentă.
regulă, în interiorul articulaţiei se produce o reacţie lichidiană, creşte cantitatea de lichid articular, iar articulaţia se tumefiează. Apoi, aş aminti de modificările de volum şi de forma articulaţiei respective.
În interiorul articulaţiei afectate de artroză se produce o reacţie lichidiană, mai exact creşte cantitatea de lichid articular, iar articulaţia se tumefiază, articulațiile crescând în volum și modificându-și forma.
La palpare se poate detecta o ușoară creștere a temperaturii locale și sensibilitatea localizată a osului sau a părților moi.
Sunt caracteristice crepitațiile osoase, adică senzația de frecare a unui os de alt os în timpul mișcărilor.
De reținut că artroza tipică nu este caracterizată de manifestări clinice generale.
Febra,scăderea în greutate, oboseala, redoarea matinală de minim 30 de minute trebuie să ne facă să căutăm alt diagnostic.
6. Complicațiile artrozei:
Datorită artrozei unei articulații ,poate fi suprasolicitată și articulaţia sănătoasă, ajungându-se cu timpul la uzarea și apoi distrugerea acesteia. De multe ori este nevoie, după ceva vreme, și de protezarea articulației controlaterale inițial sănătoase
În timp,poate apărea deformarea membrelor ale căror articulații sunt afectate de artroză, fiind prezente dificultăți în desfășurarea activităților ce implică aceste membre (mers,urcat și coborât scări, scris, cusut etc.).
Până la urmă, prin deteriorarea progresivă și continuă, se ajunge la distrugerea integrală a articulaţiei artrozice şi implicit la pierderea mobilităţii articulare, fapt ce atrage degradarea vieții socio-profesionale și chiar familiale a pacientului, tulburări depresive și obezitate (datorită sedentarismului).
Odată cu evoluția artrozei, durerile devin tot mai intense și mai greu de tratat, generând un consum tot mai mare de medicamente, fapt ce poate conduce la afectarea funcției hepatice, a celei renale etc., determinând diverse patologii generate de consumul excesiv de medicamente (AINS, opioide,paracetamol etc.).
7. Sfaturi de prevenire a artrozei:
-menținerea unei greutăți corecte, cu evitarea surplusului ponderal și a obezitații.
Este cunoscut faptul că obezitatea este un factor de risc important pentru artroza genunchiului , riscul crescând cu greutatea .
La un obez care nu prezintă încă artroză, o reducere de numai 5 kg reduce riscul cu 50% pentru gonartroza simptomatica;
-evitarea traumatismelor articulare;
-tratamentul corect al fracturilor, luxațiilor,entorselor,rupturilor meniscale, ligamentelor etc.;
-tratamentul precoce și corespunzător al infecțiilor articulare, al dezechilibrelor endocrine și ale metabolismului fosfo-calcic cât și al patologiei articulare de tip inflamator;
-evitarea practicării de sporturi sau activități ce suprasolicită excesiv una sau mai multe articulații;
-corectarea viciilor posturale și a lordozei lombare excesive;
-alternarea activităților ce presupun mișcare cu perioade de repaus articular;
-la pacienții cu gonartroză a compartimentului medial se recomandă încălțămintea ortopedică;
-kinetoterapia adaptată fiecarui caz;
– evitarea cărării de genți grele pe umeri și folosirea de bagaje pe roți, ce pot fi trase după noi;
-screeningul precoce și corect efectuat, pe scară largă, al defectelor congenitale ce pot conduce în evoluție la artroză(exemplu displazia de șold care este mai frecventă la nou-născuții de sex feminin și pentru care se recomandă efectuarea unei ecografii de șold în perioada neonatală.
Vrei sa scapi de durererile chinuitoare si sa iti recapeti stilul de viata?
